Invatamintele casutei de cob catre constructorii sai

Am avut un an magic. La propriu. Magia unui proces care a strans energiile noastre, ale voluntarilor, prietenilor, curiosilor, vizitatorilor – tuturor care au calcat cobul cu picioarele si apoi l-au modelat cu caldura mainilor si sufletelor. Au mai contribuit vecinii, ploaia, soarele, luna, stelele, vantul, apa, ciupercile, ciresele si umbra copacilor sub care am stat in hamac atunci cand ne-a fost mai greu. 1000 de motive pentru a ne simti profund recunoscatori fata de toti si toate. Va multumim ca viata noastra e atat de frumoasa.

Uite ce a iesit 🙂 O casuta care (desi nu e gata inca) se bucura de prima iarna. Si noi alaturi de ea. Intre canile de ceai ne gasim timp sa ne amintim cele mai importante lectii invatate construind o casuta de cob:

– Daca am facut asta, putem face orice. Si oricine poate 🙂

– Procesul vietii si al constructiei are ritmul si viata lui. Odata planificat ce se putea planifica si stabilita directia (scopul), am invatat sa avem incredere in tot sprijinul neconditionat al Universului. Poveste: doi adulti si un copil sub doi ani au inceput in iunie sa construiasca o casuta de cob, fara experienta in constructii. Iulie-august-septembrie – zeci de ajutoare contribuie. In octombrie casuta era locuibila. Fiecare contributie a aparut exact atunci cand era nevoie de ea. Fiecare moment de hei-rup si claca a sincronizat vremea potrivita si oamenii necesari exact atunci cand trebuia sa se intample. Momentele in care am incercat sa fortam sau sa grabim ceva, am simtit ca pedalam in gol si irosim eneregie. Asa ca: ne-am rugat pentru protectie si indrumare si …am iesit in fiecare dimineata din cort, curiosi de ce se va intampla in ziua respectiva 🙂 Flexibilitate si incredere. Lipsa controlului.

– Respecta indicatiile celor care stiu. La zidul de fundatie de piatra compozitia mortarului indicata de Ianto et co. (in cartea care a fost „biblia” noastra) era 1:3 intre var si nisip. Ajutoarele noastre care nu mai lucrasera cu mortar de var, insa aveau experienta in constructii, au spus ca trebuie mai mult nisip si apa. Asta a generat confuzie si efecte nedorite (mortar prea moale). Pana la urma ne-am dat seama ca era corect cum scria in carte (pe care o recomandam cu caldura amatorilor de constructii de cob). Ne-au ajutat prin e-mail chiar si autorii cartii. E bine ca zidul sa fie acoperit (nu lasat la uscat in plin soare) si mortarul lasat sa se uste treptat.

– Bugetele de timp si bani (estimate fara experienta) au fost depasite cam cu 25-30 % 🙂

– Poti face o casuta de cob simpla (neterminata) cu 2-3.000 de Euro (exclusiv materiale). Daca adaugi putin poti avea probabil un confort foarte bun (vom vedea pe parcurs, la anul avem de terminat soba, acoperisul, instalatia electrica si de apa).

– E important ca sabloanele pentru arcade sa fie facute din material tare/rezistent (scandura, carton tare etc.). Altfel e o bataie de cap prea mare 🙂 Arcadele mici interioare (la nise / rafturi) poate e mai bine sa fie scobite ulterior.

– E important ca santierul sa fie acoperit cu prelate provizorii sau un acoperis final. Foarte important sa nu ajunga apa la ziduri in timp ce se construieste.

– Odihna si zilele libere sunt foarte importante. Logistica si aprovizionarea (cazare, masa, transport etc.) la fel. Timp de patru luni am avut mai multe „valuri” de eficienta si oboseala, iar spre final am simtit si oboseala psihica.

– Un proiect clar pe hartie si achizitionarea sculelor si materialelor din timp (inainte de prima sapa data la fundatie) sunt ideale. Am avut cativa „timpi morti” pentru ca am cautat materiale si unelte care ne lipseau, sau am retusat detalii de proiectare care nu erau destul finisate / calculate.

–  Nu e nevoie de cunostinte avansate si experienta in constructii pentru a putea face asa ceva. E bine sa ai prieteni care au experienta in domeniu si surse cu care sa te consulti la nevoie. Procesul e foarte intuitiv si frumos, inveti repede.

– Poti face greseli. Datorita vitezei de constructie si a specificului tehnicii, ele vor fi probabil mici si usor de reparat a doua zi.

– Ritmul de constructie a crescut de 3 ori in prima luna (apoi a stagnat :-). Adica de la momentul zero experienta, in prima luna viteza de preparare a materialului a crescut mult.

– Lunile ideale de construit ziduri de cob: iulie-august. Uscat si cald, de preferat.

– Nu e usor. E munca fizica de anduranta. Stabilirea unui ritm si unor tipare de lucru (ex. preparare cob dimineata, aplicat pe zid – dupa-masa) ajuta mult.

– Pentru ca nu e usor, e foarte potrivit pentru munca in echipa. 3-4 oameni sanatosi pot construi fara probleme o casuta (conditia fizica se formeaza pe parcurs). In conditiile atmosferice de la Gugu, fundatia a durat o luna, zidurile trei luni (inaltime medie 2,35, suprafata 22 metri patrati, grosime 50-60 cm).

– E un proces superb pentru oricine vrea sa se reconecteze la sine, la ceilalti, la natura. Dormind patru-cinci luni in cort si construind cu nisip, lut, apa si paie am reinvatat sa traim dupa regulile naturii. Ceea ce va dorim si voua 🙂

Daca aveti intrebari specifice, scrieti.

Multumim tuturor, cu multa bucurie! Ne tragem sufletul, creionam planurile pentru anul viitor. Povestea continua, sadim seminte de fericire…

prima iarna

image

image

image

Anunțuri

guguvizitatori

  • 40,578 vizite

Fă click aici dacă doreşti să primeşti noutăţile pe e-mail.

Alătură-te altor 88 de urmăritori